Exista zile festive cu care ne mandrim, sarbatori de care ne bucuram, dar exista si aniversari cu importanta bizara, care totusi amintesc fapte frecvent intalnite in viata noastra si chiar ne emotioneaza daca ne gandim ca au aparut dintr-o simpla intamplare.
Asa este si cazul fluierului cu care arbitrul atentioneaza surprinderea unei faze la jocul de fotbal. Jocul insusi este mult mai vechi decat fluierul. Inainte de mijlocul secolului al XIX-lea, cand a aparut, arbitrul nu era dotat cu asa ceva. Modul lui de semnalizre era un stegulet alb.
Fluierul a aparut intamplator si in afara regulamentului, in ziua de 10 iulie 1878 cand o incaierare intre jucatori n-a putut fi descurcata nici cu steguletele albe, nici cu prezenta unui politist, angajat anume ca sa vegheze pentru desfasurarea partidei in liniste, noteaza Inforniac.
Politistul nu emotiona pe nimeni, ceea ce l-a exasperat si, la nervi, a scos din buzunar singurul instrument de care dispunea pentru a starni alarma in caz de nevoie: fluierul.
In mod ciudat, efectul s-a produs spontan, iar jucatorii in disputa s-au oprit curiosi sa vada ce se intampla. De atunci, fluierul, desi nu era prevazut in regulament, intra in recuzita obisnuita a arbitrilor, pentru a face uz de el, in caz de nevoie.
Folosirea sistematica a fluierului a inceput in 1870, cu prilejul unui meci intre echipele Nottingham Forest si Sheffield iar efectele, incomparabil superioare steguleteor albe, au facut sa fie folosit multa vreme, fara a fie prescris de vreo norma exacta, prevazuta in regulile jocului.
Abia in 1936, o decizie clara si ferma emisa de „International Football Association Board „specifica limpede: „controlul arbitrului in caz de comportament nepoliticos sau de abateri incepe in momentul cand acesta patrunde pe terenul de joc, dar competenta sa in raport cu legile jocului incepe in momentul cand sulfa in fluier semnalul de incepere a partidei”.
Si, pentru ca tot veni vorba de arbitraj, merita amintite si faimoasele cartonase rosii si galbene. Ele au aparut pentru prima oara la Campionatul Mondial din 1970, dupa ce, la Cupa Mondiala din 1966, aparuse o neintelegere in teren, datorita faptului ca jucatorii de limba spaniola nu se inelegeau cu cei de limba engleza.
Limbajul culorilor s-a dovedit a fi mult mai expresiv decat cel al graiului vorbit.
Articol scris de Victor Pitigoi, Senior editor – Ziare.com
Sursa: Ziare.com
Comentarii recente