Întâi a fost blog-ul… apoi site-ul…
In urma cu exact 3 ani, pe 1 martie 2010, lansam ScoalaDeArbitri, primul blog cu si despre arbitri din Romania. Un proiect inedit pentru tara noastra, pornit din dragoste pentru fotbal, in general, si pentru arbitraj, in mod special. Nu stiam la vremea respectiva ce va urma sa devina ScoalaDeArbitri si impactul pe care il va avea in randul celor care practica aceasta activitate, pe cat de frumoasa pe atat de hulita in Romania. Mai ales ca ma adresam unui numar restrans de oameni… La inceput din Prahova, apoi din toata tara.
Mi-am asumat, constient, multe riscuri, fiind pe atunci arbitru activ intr-o tara dominata inca de umbrele trecutului si de politica “pumnului in gura”. Unora le-a placut ce am facut aici, altora nu, depinde de gusturile fiecaruia. Pe care le respect si nu le comentez. Ce m-a frapat si deranjat, in acelasi timp, insa, a fost tupeul celor care s-au crezut multi ani mai presus de orice… uitand ca exista un Dumnezeu! Pe care ei l-au mistificat, crezandu-se atotputernici! Nu voi da nume, pentru ca nu vreau sa ma mai razboiesc cu nimeni. Am multe lucruri mai importante de facut si nu vreau sa pierd timpul. Care si asa este foarte limitat…
Dupa trei ani de munca voluntara si multe nopti nedormite, astazi pornim pe un nou drum. O noua imagine, mai multe rubrici, dar aceeasi idee: un site pentru arbitri, cu si despre ei. Pentru a vedea despre ce este vorba, va asteptam zilnic pe ScoalaDeArbitri.Ro. In acelasi timp, usa va fi deschisa pentru cei care vor sa contribuie cu materiale sau sa faca parte din echipa noastra. Dupa cum observati, am schimbat si domeniul, trecand dupa blogspot pe .ro. Sper sa fie de bun augur!
Inainte de a incheia, as vrea sa amintesc si cateva date statistice, la ceas aniversar. In cei trei ani de existenta am avut peste 2000 de materiale postate, la care am primit peste 3500 de comentarii. Ne-au trecut pragul aproape 250.000 de vizitatori, cu peste 500.000 vizualizari! Cifre la care nici nu indrazneam sa visez in 2010, dar care m-au facut sa inteleg ca nu am pierdut timpul degeaba. Pe langa faptul ca am inceput sa deranjez, la un moment dat, probabil ca si aceste cifre i-au facut pe unii sa viseze crezand ca-mi pot confisca “ScoalaDeArbitri”… Prietenii stiu despre ce vorbesc, insa am zis ca nu mai amintesc despre lucruri neplacute!
Le multumesc tuturor celor care au contribuit la dezvoltarea acestui site, dar in mod special Dianei Paduraru, plecata de ceva vreme in Irlanda. Sper ca timpul ii va permite sa mai scrie cate un material, din cand in cand. Ii multumesc si lui Andrei Pitigoi, pentru partea tehnica a noului site, urandu-i bun venit in echipa noastra, din care mai face parte si “francezul” Lucian Purcaru!
Mai jos puteti citi prima postare din istoria ScoliiDeArbitri, pentru a vedea cu ce ganduri porneam la drum, pe 1 martie 2010…
De ce un blog despre scoala de arbitri?
Din mai multe motive, dar, in primul rand din dragoste pentru fotbal, in general, si pentru arbitraj, in special. M-am gandit mult inainte de a porni pe acest drum si asta pentru ca au fost destui cei care mi-au zis ca n-am ce face, ca ma leg la cap fara sa ma doara. Stiu ca-mi asum anumite riscuri, fiind, printre altele, si arbitru activ, dar sunt obisnuit. Pana la urma chiar viata in sine este un risc… mai ales in Romania.
Ideea acestui blog mi-a venit inca de anul trecut, iar prin toamna am facut primul pas, acela de a-l crea. Numai ca timpul, care e dusmanul numarul 1 al meu, nu mi-a permis sa incep postarile. Nici acum nu stau foarte bine cu orele libere, dar am zis ca trebuie sa incep odata!
Scopul acestui blog este de a populariza arbitrajul in randul tinerilor, de a arata si o alta fata a acestei activitati atat de hulita in Romania ultimilor ani. Unii vor rade, cu siguranta, mai ales ca atunci cand spui ca esti arbitru, in Romania, prima intrebare este „cat castigi?” … si nu neaparat din barem! Ca asa-i la noi, suspiciunea a devenit o caracteristica nationala. Nu intereseaza pe nimeni faptul ca cei pusi sa judece sunt si ei oameni si pot gresi. In Romania, pentru arbitri nu functioneaza prezumtia de nevinovatie. Nu, ei sunt vinovati inca din momentul in care au decis sa devina arbitri! Sunt constient ca nu voi schimba eu lumea cu blogul meu, si nici nu mi-am propus asta, dar m-as bucura daca macar cativa dintre cei ce vor urmari postarile mele se vor gandi de cateva ori inainte de a mai injura un arbitru.
„Scoala De Arbitri” se adreseaza, in special, prahovenilor si asta pentru ca voi vorbi mai mult despre arbitrii din judetul „aurului negru”, dar, in acelasi timp, poate veni si in ajutorul copiilor din alte judete care si-ar dori sa inceapa acesta activitate si nu stiu cui sa se adreseze. De asemenea, sper ca acest blog va fi util tuturor celor care vor sa faca ceva pentru dezvoltarea arbitrajului romanesc, celor care vor sa dea inapoi o parte din ceea ce le-a oferit, de-a lungul timpului, aceasta frumoasa si ingrata activitate. Consider ca este de datoria noastra, a celor implicati in acest fenomen, sa ne luptam pentru schimbarea imaginii arbitrului roman. Sunt deschis oricarei colaborari cu cei implicati in organizarea scolilor de arbitri, in formarea si perfectionarea tinerilor cavaleri ai fluierului.Totodata, astept de la arbitri idei noi, idei care pot duce la imbunatatirea activitatii, tinand cont si de conditiile de la nivel de judet. De asemenea voi fi deschis tuturor comentariilor, chiar si critice, celor care au ceva de spus intr-un limbaj civilizat, fara cuvinte „jignitoare, injurioase sau grosolane”, ca sa folosesc termeni de regulament. Asta-i regula jocului, pe care imi permit sa o impun, pentru ca blogul acesta este „terenul meu de joc”, iar, aici, „legile” sunt facute de mine! (ScoalaDeArbitri, 1 martie 2010)
Comentarii recente