ŞcoalaDeArbitri.Ro

Ajuns la 71 de ani, fostul arbitru asistent FIFA Dan Ologeanu a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu, in care vorbeste despre cariera sa, una in care a oficiat atat la centru cat si la linie.

Nascut in Alexandria, dar stabilit in Arad, Dan Ologeanu a evoluat, ca jucator, la CSM Resita si UTA, retragandu-se destul de devreme, pentru a deveni unul dintre cei mai apreciati arbitri din Romania. Dupa ce a incheiat activitatea de arbitru, a fost observator, dar s-a aflat o perioada si in conducerea echipei UTA. In material veti gasi si un link catre semifinala Cupei Campionilor Europeni, din 1980, arbitrata de marele Nicolae Rainea si cu eroul acestor randuri la una dintre linii.

Domnule Ologeanu, au trecut multi ani de când v-ați incheiat cariera de arbitru. Vă este dor de acea perioadă?

Au trecut 26 de ani. Sigur ca imi este dor.

Vă mai amintiți cum ați devenit arbitru de fotbal?

Ohoo! Cum sa nu? Jucam fotbal la FCM Resita. Pentru ca se luau multe cartonase, antrenorul nostru, Ioan Reinhardt, a hotarat sa cheme un arbitru de la CJA Caras Severin sa ne explice „Regulamentul”. Eu si Costica „Valcea” (n.r. Gheorghe Constantin) am hotarat sa facem scoala de arbitri. Asta se intampla in 1973. Am terminat scoala, iar cand aveam timp mergeam in judet si arbitram.

De ce ați renunțat la fotbal pentru arbitraj?

In anul 1976 am plecat de la Resita la UTA Arad. Intre timp am dat examenul pentru Categoria I, la Bucuresti, si am fost admis. Aici, la primul meu joc am facut ruptura de ligamente incrucisate. Am stat 7 luni, am fost operat, la Bucuresti, si am mai jucat ultimele 4 jocuri din retur. In perioada aceasta in care nu jucam, mergeam in judet si arbitram. Dupa terminarea campionatului, am decis impreuna cu sotia sa renunt la fotbal, ca jucator. Aveam 26 de ani si am fost inclus imediat in lotul de arbitri din  Divizia C (n.r. Liga 3). In acel an arbitram atat in C cat si in B. Anul urmator am fost inclus in lotul divizionar „A”. Aveam 27 de ani si eram cel mai tanar din acel lot.

Cum reacționați ca jucător atunci când erați dezavantajat de un arbitru?

Nu prea am fost dezavantajat.

Puteti sa ne povestiti o intamplare amuzantă de la jocurile oficiate de catre dumneavoastra?

Da. In 1970 eram soldat la Caransebes. Echipa militara, Victoria, era in Divizia C, si jucam derbiul orasului cu CFR. In min. 88 am avut o intrare foarte dura, iar arbitrul jocului, Aurel Bentu (Bucuresti), vine la mine si imi spune: „Du-te la dus si te spala ca esti murdar!”. Eu zic: „Nu, ca mai sunt 2 minute!”, la care el spune: „Nu intelegi ca esti eliminat?!”.

Dar o întâmplare mai puțin plăcută?

In anul 1975 eram la FCM Resita si jucam acasa cu Universitatea Craiova. In min. 33, l-am lovit cu capul in gura pe Marcu. Am primit cartonasul rosu de la arbitrul jocului, Romica Stancan, cu care mai tarziu am devenit coleg.

Au existat momente, de-a lungul timpului, in care ati vrut sa renuntati la arbitraj?

Nu, niciodata.

Care este cea mai frumoasă amintire din cariera de arbitru?

Semifinala Cupei Campionilor Europeni dintre Ajax si Nottingham Forest 1-0 (returul), care s-a jucat la Amsterdam, pe 23 aprilie 1980. Aveam 29 de ani si eram in brigada cu Nicolae Rainea si Otto Anderco (n.r. vezi meciul aici).

Ați avut o cariera frumoasa. Aveti vreun regret?

Nu, nu am niciun regret.

Care sunt cei mai importanți jucători pe care i-ați arbitrat?

Cruyff, Banks si multi altii.

Care considerați că a fost cel mai important joc din cariera? Dar cel mai frumos stadion unde ați oficiat?

Nu pot sa uit acea semifinala de la Amsterdam. Dar am mai fost arbitru de linie la 4-5 semifinale europene. Cel mai frumos stadion: Amsterdam si Benfica Lisabona.

Ați avut un arbitru ca model?

Da, pe Otto Anderco.

Cum era arbitrajul în perioada dumneavoastră și cum este astăzi?

In perioada mea se detasau arbitrii care au fost fotbalisti. Simteau spiritul jocului. Astazi, cei care doresc sa fie arbitri incep devreme, nu joaca fotbal si astfel nu cunosc spiritul jocului.

 Puteti face un top al arbitrilor din generatia dumneavoastra?

Sigur. Din perioada mea – ca spectator, fotbalist de performanta si arbitru FIFA:

1. Otto Anderco; 2. Nicolae Rainea; 3. Adrian Porumboiu 

Ati prins si perioada in care nu exista specializarea arbitru/arbitru asistent. V-a placut mai mult la centru sau la linie?

Pe timpul acela arbitram si la centru si la linie. Imi placea pentru ca trebuia sa cunosc regulamentul  foarte bine.

Ce tip de arbitru ati fost? Dumneavoastra ati oficiat in spiritul jocului sau in litera legilor?

Eu intodeauna, indiferent unde eram, la centru sau linie, arbitram in spiritul jocului si dupa litera Legilor Jocului.

Cum l-ați caracteriza pe arbitrul Ologeanu în trei cuvinte?

Foarte pregatit, cunoscator al spiritului jocului si al literei „Legilor” lui.

Cu siguranță ați făcut greșeli ca arbitru. Ne puteți spune care a fost cea mai importantă și cum ați reușit să treceți peste ea?

In anul in care am intrat in lotul divizionar, am arbitrat Petrolul cu Mecanica Fina. In min. 80, la 1-0 pentru Petrolul, portarul avea mingea in mana. Eu am fluierat sa dea drumul mingii, dar imediat am realizat greseala pe care am facut-o si am lasat jocul sa continue. La acel meci observator era Gherghe N. Gherghe. Dupa joc ma intreaba ce am facut in minutul respectiv. Am recunoscut greseala si am spus ce ar fi trebuit sa fac mai departe. Dar daca din greseala mea s-ar fi egalat, oare nu ar fi fost si mai mare? Nu a mai zis nimic.

Care este mai importanta: pregatirea teoretica, cea fizica sau psihologica?

Psihologica prima, apoi  pregatirea fizica si cea teoretica. Aveam doua zile pe saptamana cand ma pregateam teoretic, impreuna cu cativa colegi.

Ce calităţi trebuie să aibă un arbitru pentru a ajunge în top?

Sa fie foarte serios, corect, modest, sa cunoasca foarte bine Legile Jocului si spiritul lui, iar la intrarea pe teren sa uite ca este prieten cu X sau Y.

Ce rol a avut arbitrajul în viața dumneavoastră?

Un rol primordial.

Ce rol joacă familia în viața unui arbitru de fotbal?

Foarte important. Din pacate, de multe ori trebuie sa renunti la activitatile impreuna cu familia pentru arbitraj.

De ce ati indruma tinerii sa se indrepte spre aceasta activitate si ce sfaturi le-ati da celor aflati la inceput de drum?

Eu nu indrept tinerii spre arbitraj, ci mai repede spre jocul de fotbal. Daca se apuca de arbitraj i-as sfatui sa invete foarte bine Legile Jocului, sa inteleaga foarte bine spiritul lui si sa-l aplice in timpul meciului. Si un lucru foarte important – sa fie modesti, sa nu arate ca ei sunt Dumnezeu in teren.

Ce vă place la un arbitru?

Un arbitru care este modest, nu care iese in evidenta in teren.

Ce nu vă place la un arbitru?

Un arbitru care se crede Dumnezeu in teren; modul prin care unii arbitri cheama jucatorii la ei – prin semne cu degetul.

In afara arbitrajului ati fost si presedintele unor echipe de fotbal…

Asa este. Am fost presedintele CS UTA ARAD, intre anii 1985 – 1987 si 1995 – 1997. Intre 1985 – 1987 am fost chiar cel mai tanar presedinte (35 de ani) al unui club sportiv din tara. Aveam 22 de sporturi. De asemenea, am mai fost presedintele sectiei de fotbal de la Motorul Arad (IMAIA) si CPL Arad, echipe cu care sub am reusit promovarea in Liga 3.

Daca vreti sa ne mai spuneți si alte lucruri despre dumneavoastra…

Am arbitrat Rapid – Metalul Plopeni, in ultima etapa din campionat. Daca Rapid castiga – promova in Divizia A, daca pierdea sau facea egal – promova Petrolul. In minutul 89, un jucator de la Metalul Plopeni scapa de la centrul terenului spre poarta Rapidului; mai avea un adversar in fata, portarul. Duc fluierul la gura, cu intentia de a fluiera sfarsitul jocului. In zecimile de secunda insa judec ca nu fac bine, las jocul sa continue, se marcheaza, acord golul si fluier sfarsitul jocului. Acest meci s-a disputat pe „23 August”. Am parasit stadionul cu masina militiei.

Transmiteti-le, va rog, un mesaj celor care urmaresc site-ul „ScoalaDeArbitri”.

Felicit initiatorul acestui site si ii rog pe toti arbitrii sa-l urmareasca, daca vor sa fie bine informati despre ceea ce se intampla in arbitraj.

DAN OLOGEANU 

Data nașterii: 04.06.1950

Locul nașterii: Alexandria / Teleorman

Studii: IEFS 

Arbitru: 1973

Categoria a II-a: 1974

Categoria I: 1976

Divizia C/Liga 3: 1977

Divizia B/Liga 2: 1977

Divizia A/Liga 1: 1978

Lista FIFA: 1990 – 1995 (in fiecare an pe primul loc)

Retras din activitate: 1995 (pe motiv de varsta)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa foto: Dan Ologeanu – arhiva personala