Pana nu demult, despre Emil Arsa (foto) stiam doar ca este un fost arbitru aradean, in prezent observator la nivelul Ligii 3. Prin luna ianuarie insa am primit un comentariu mai special la materialul despre ultimul joc international al fostului asistent FIFA Zoltan Szekely. Un comentariu in versuri – semnate de catre Emil -, in care se regasesc mai toti arbitrii. Tocmai de aceea mi-am permis sa numesc creatia sa “Balada arbitrului roman”. Pentru a-l cunoaste mai bine, i-am solicitat un interviu, pe care il public mai jos. Va urez lectura placuta!
Povesteste-ne, te rog, cate ceva despre inceputurile tale in arbitraj. Cum de ai ales aceasta activitate?
M-am aplecat spre această îndeletnicire imediat după ce mi-am satisfăcut stagiul militar. Îmi plăcea enorm de mult fotbalul, dar cum mi-am dat seama că nu prea aveam talent ca jucător, am zis să încerc pe latura asta. Am început la 21 de ani şi eram aproape cel mai tânăr arbitru al Colegiului Judeţean de Arbitri Arad, cum se numea atunci actuala comisie.
Daca ai face un clasament al celor mai frumoase amintiri din cariera ta, cum ar arata primele trei locuri?
1. Promovarea în Liga a II-a;
2. Promovarea în Liga a III-a.
3.Faptul că am obţinut categoria I cu cea mai mare notă din întreg centrul unde am susţinut examenul (candidaţi din 7 judeţe).
Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar o intamplare mai putin placuta?
În anul 1992, când activam deja în Divizia C, am făcut parte dintr-o delegaţie a primăriei din comuna unde locuiesc, care s-a deplasat într-un orăşel din Ungaria, cu prilejul Zilelor oraşului. Împreună cu un prieten, care ştia limba maghiară, am vizitat stadionul din localitate. Acolo stătea să înceapă un joc de juniori. Prietenul meu i-a spus arbitrului, un puştan de vreo 18 ani, care nu avea delegaţi asistenţi, că eu arbitrez în România. Acesta m-a invitat să îl ajut ca asistent. Îmi amintesc că în prima repriză nu a avut deloc încredere în mine. Cu toate că la marginea cealaltă nu avea ajutor, a stat mai tot timpul pe partea mea, să mă verifice, dar nu a trecut niciodată peste mine. În repriza a doua mi-a acordat încredere deplină, spre marea mea satisfacţie. Întâmplare neplăcută ar fi aceea când am fost lovit, singura dată în întreaga carieră, chiar de un coleg profesor de educaţie fizică, care atunci era jucător. Am rămas cu un gust amar atunci. Dacă era vorba de altul, treceam mai uşor.
Esti observator la Liga a III-a si arbitru in campionatul judetean. Practic, vinerea dai note, iar a doua zi tu esti cel notat. Cum se impaca cele doua activitati? Nu te-a tentat sa renunti la una dintre ele?
Da, poate e puţin ciudat. De mulţi ani însă, m-am ,,tras”, la nivel de judeţ, ca arbitru asistent. Din această postură şi când arbitrez îmi permit să vin cu câte un sfat, o observaţie adresate mai tinerilor mei colegi. Aş vrea să continui să arbitrez, la orice nivel, până când sunt acceptat, atâta timp cât îmi iau testele fizice. Până acum nu am avut probleme din punctul ăsta de vedere.
Spune-ne, te rog, cate ceva despre Comisia Judeteana a Arbitrilor Arad, al carei membru esti. Odată cu numirea lui Claudiu Tripa în funcţia de preşedinte al Comisiei Judeţene de Arbitri Arad, în 2010 mi se pare, a venit democraţia şi la noi. Acum în cadrul comisiei poţi să te exprimi liber. Poate vi se pare ciudat, dar la Arad, până acum, nu se prea putea face lucrul ăsta. Ţi se băga pumnul în gură, erai marginalizat. Aşa au stat pe margine, ani de-a rândul, foşti mari arbitri, precum Dan Ologeanu sau Mircea Axente.
De ce ai indruma tinerii spre arbitraj si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?
Activez în arbitraj de 26 de ani şi fac totul cu aceeaşi pasiune ca şi la început. Am urcat atât cât am putut doar pe forţe proprii, de aceea şi satisfacţia a fost mai mare. Celor tineri, pe care i-am îndrumat spre arbitraj, le-am spus că din moment ce eu practic încă această îndeletnicire cu aceeaşi tragere de inimă ca şi la început, o fi ceva plăcut în treba asta.
Ca sfat adresat celor aflaţi la început de drum – să nu se lase copleşiţi atunci când mai apar şi neajunsuri în această activitate! Ele sunt inerente, dar cu ambiţie şi multă, multă seriozitate pot fi depăşite.
Am ajuns la acest interviu in urma “comentariului” pe care l-ai postat la materialul referitor la ultimul joc international al lui Zoltan Szekely. Bine, am aflat mai tarziu ca tu esti autorul versurilor “Baladei arbitrului roman”, asa cum mi-am permis sa numesc creatia ta. Cand ti-ai descoperit acest talent? Ai mai scris si altceva?
Prima poezie am scris-o în clasa a IV-a. Era o poezie patriotică, cum se scriau la acea vreme… despre ţară. În vacanţa mare, la 23 August, ar fi trebuit să se ţină un spectacol la Şiria, unde locuiesc. Profesorii şcolii au chemat din vacanţă câţi elevi au putut, pentru a pregăti spectacolul. Eu le-am spus că ştiu o poezie ,,cu ţara”, dar nu ştiu de cine e scrisă. Mi-era ruşine să spun că eu sunt autorul!!! M-au pus să o recit, au zis că-i bună şi au decis ca eu să deschid spectacolul. Din lipsă de spectatori însă, spectacolul nu s-a mai ţinut. Cine să vină în cursul săptămâni, după-amiaza, la spectacol? Totuşi eu am fost tare mândru că poezia mea a primit o aşa onoare. Mult mai târziu am început să scriu relativ constant şi o fac în grai popular de pe la noi, din Podgoria Aradului. Îmi place ca la întâlniri prieteneşti, colegiale să vin cu ceva nou, legat de evenimentul pentru care ne-am adunat. Prea puţine dintre creaţiile mele, dacă nu e prea pompos termenul, sunt de interes general. Ele au impact doar asupra celor prezenţi la acele întruniri sau se adresează unui cerc mai restrâns de persoane. Exemplu sunt şi versurile acestea despre arbitraj.
Revenind la “Balada”, cred ca fiecare arbitru se regaseste in versurile tale. Care a fost reactia colegilor, dupa ce ai recitat-o la ultimul “Revelion al arbitrilor” din Arad?
Nu a fost o reacţie deosebită. Pe moment, cred că am reuşit să produc câteva momente de bună dispoziţie. Asta a şi fost intenţia mea. Colegii s-au obişnuit să am şi eu un punct în program, iar eu sunt bucuros că pot să le atrag oarecum atenţia, să-i înveselesc puţin.
In 2011 ai participat la Festivalul International de Satira si Umor Satesc ,,Gura Satului”, de la Macea. Povesteste-ne cum a fost si ce planuri ai pentru viitor.
Am participat, cu creaţii proprii, la ediţiile din anii 2009 şi 2011 ale Festivalului Internaţional de Satiră şi Umor Sătesc ,,Gura Satului” de la Macea, judeţul Arad. Marele caricaturist Ştefan Popa Popas este ,,naşul” acestui eveniment. În 2011, o poezie de-a mea, recitată de o fetiţă din clasa I-a, a primit menţiunea concursului. Nu am planuri de viitor. Văd că mă priveşti ca pe un artist. Eu nu am pretenţia asta. Scriu când mă taie capul, nu foarte des, mai mult pentru a face miştocăreală de unul sau de altul. Îmi place la nebunie asta. Unii se mai supără, dar asta e!
Esti si profesor de sport. Citeam undeva ca Romania s-ar afla pe locul al treilea in Europa la obezitatea infantila. Una dintre cauze ar fi lipsa de miscare. Ce crezi ca ar trebui schimbat pentru a nu deveni o tara de oameni bolnavi?
E tot mai greu! Sunt multe tentaţii acum. Când eram elev, eu şi colegii mei foloseam orice prilej să fim pe terenul de sport. Abia aşteptam pauza să batem mingea. De orele de educaţie fizică ce să mai spun! Acum în pauze, elevii butonează telefonul, ascultă muzică. Unii aduc scutiri medicale pentru orele de educaţie fizică, doar pentru că eu, ca profesor, am pretenţia să vină cu echipament sportiv. E şi vina părinţilor care nu conştientizeză că mişcarea, sportul generează sănătate. Preferă să-i ştie pe copiii lor jucând “FIFA” pe calculator, decât să-i îndrume spre mişcare.
Ce iti place si ce nu?
Îmi place să mă joc de-a antrenorul. Mă ocup îndeaproape de pregătirea echipelor de fotbal ale şcolii, pe categorii de vârstă, chiar şi la fete. De-a lungul anilor, am obţinut o mulţime de locuri fruntaşe la întrecerile şcolare, iar unii dintre foştii mei elevi, cărora eu le-am îndrumat primii paşi în fotbal, joacă la nivel de liga a III-a sau chiar în străinătate. O fată joacă la echipa Olimpia Cluj-Napoca, campioana ţării, fiind în acelaşi timp titulară a echipei naţionale de senioare, cu toate că ea este doar junioară. Un aruncător de suliţă, pe care l-am dus la competiţiile şcolare şi acolo a fost ,,ochit” de un antrenor priceput, este acum campion balcanic la juniori, cu şanse mari la o medalie olimpică, în viitor, spun antrenorii. Astea sunt satisfacţiile muncii mele. Nu-mi plac defel oamenii neserioşi, care promit unele lucruri şi nu se ţin de cuvânt, care întârzie, care fac lucrul de mântuială.
Transmite-le, te rog, un mesaj celor care urmaresc ScoalaDeArbitri.
Sincer, nu am cunoştinţă de prea multă vreme despre acest site. De când l-am descoperit însă, mă număr printre vizitatorii constanţi. Găsesc aici subiecte interesante pentru noi cei din arbitraj.
PROFIL
Nume: ARSA
Prenume: Emil
Specializarea: observator de arbitri
Lotul: Liga a III-a
Data si locul nasterii: 16 septembrie 1965; Arad
Domiciliul: com. Şiria, jud. Arad
Stare civila: căsătorit; o fată de 19 ani
Studii: Facultatea de educaţie fizică şi sport; studii de masterat ,,Management şi impresariat sportiv”
Profesia: profesor de educaţie fizică şi sport
Locul de munca: Liceul Tehnologic Sântana
Anul in care a devenit arbitru: 1987
Anul obtinerii categoriei a II-a: 1989
Anul obtinerii categoriei I: 1991
Anul promovarii in Liga 4: 1989
Anul promovarii in Liga 3: 1992
Anul promovarii in Liga 2: 1994
Numar de jocuri arbitrate: în jur de 1500; nu am o evidenţă
Anul in care a devenit observator: 2010
Numar de jocuri observate: 35
A jucat fotbal la: Şiriana Şiria – juniori
Hobby-uri: sportul în general, jocul de cultură generală ,,Conquiztador”, rebusul, muzica
Comentarii recente