In varsta de 44 de ani, Cristian Balaj (foto) a ajuns la 300 de jocuri in prima liga, devenind al doilea arbitru din tara noastra care atinge aceasta borna. Primul a fost Alexandru Tudor, care are 320 de meciuri pana in prezent.
Evenimentul s-a petrecut ieri, la partida CSMS Iasi – Ceahlaul Piatra Neamt (scor: 2-0). Cu aceasta ocazie, inaintea jocului, Prosport a publicat un interviu foarte interesant cu arbitrul baimarean, realizat de jurnalistul Florin Caramavrov. Va recomand sa-l cititi cu atentie!
Felicitari, Cristi Balaj, pentru performanta realizata!
INTERVIU | Poveştile lui Cristi Balaj, arbitrul ajuns la meciul 300 în Liga 1: „Am fost alergat, oho… Şi palme am luat! Cel mai mare război a fost cu Penescu şi Iancu. Dar am schimbat multe în arbitrajul românesc”
Cristi Balaj (44 de ani), unul dintre cei mai buni arbitri români ai ultimilor ani, arbitrează joi meciul 300 în Liga 1, fiind delegat la CSMS Iaşi – Ceahlăul, penultimul meci al etapei a 29-a. Balaj şi-a început cariera de arbitru în 1995, după ce s-a lăsat de fotbal din cauza unei accidentări. Juca în Divizia B, la FC Baia Mare, şi avea numai 24 de ani.
ProSport: De ce te-ai apucat de arbitraj?
Cristi Balaj: Mi-a plăcut mult fotbalul şi, după accidentarea pe care am suferit-o ca jucător, am trecut la arbitraj. Nici n-am fost un fotbalist extraordinar… Sincer, eram şi deranjat de anumite arbitraje din România, în acea perioadă. Am fost arbitrat de unii care ne spuneau: “Azi nu e ziua voastră!”. Şi am zis să le arăt eu cum trebuie arbitrat. Pentru că ştiam ce înseamnă să munceşti o lună, un an şi să vină unul să îşi bată joc. După ce am început arbitrajul, am realizat că nu e chiar aşa de simplu cum am crezut eu. Şi cum li se întâmplă să creadă multor jucători în ziua de azi.
La Divizia D ai fost alergat?
Am fost alergat, ohooo! Şi palme am luat! Dar nu m-am lăsat. Sunt unii care spun că au fost alergaţi, loviţi şi s-au lăsat. Dacă ai sânge, continui. Şi dacă vrei să schimbi ceva.
„Unii au încercat să ajungă la noi. În special Iancu”
Ai reuşit să schimbi ceva?
Eu zic că da. Am reuşit împreună cu Sandu Tudor şi generaţia noastră să schimbăm multe în arbitrajul românesc. Păcat că imaginea noastră a fost deteriorată de unii care au încercat să ajungă la noi sub o formă sau alta. Şi pentru că n-au reuşit, singura lor soluţie de a ne influenţa a fost prin intermediul mass-media şi a declaraţiilor pe care le făceau la adresa noastră.
Te referi la…
În special la Iancu. Şi la patronii de cluburi. Dar cel mai mare război a fost cu Penescu şi Iancu.
„Nu e o surpriză că Penescu şi Iancu sunt la puşcărie“
Te aşteptai să intre atât de mulţi patroni din fotbal în puşcărie?
Pentru mine nu reprezintă o surpriză faptul că Penescu şi Iancu sunt acolo. Păcat că au reuşit să păcălească atâţia oameni. Au denigrat imaginea unui sport care trebuia să fie altfel în acest moment.
Ce ţi-a fost cel mai greu când ai intrat în arbitraj?
Mentalitatea greşită care exista.
Şi în Liga 1?
Prea mulţi conducători din Liga 1 erau membri ai Comitetului Executiv şi hotărau dacă mai arbitrezi sau nu, dacă eşti sau nu pe lista FIFA. De fiecare dată când aveam un duel, total inegal, pentru că noi eram dezavantajaţi, îşi arătau muşchii.
Cum?
Păi, nu mai erai delegat. Dacă dădeai un penalty împotriva echipei lor, chiar dacă era corect acordat şi erau nemulţumiţi, puteai să stai deoparte chiar dacă nu era cazul.
Se poate spune că, prin deciziile din Comitetul Executiv, conducătorii de club ţi-au înfrânat cariera?
Nu ştiu, dar noi, dacă nu am reuşit să vindem fotbal, vindem scandal. Pentru a creşte ratingul. Dacă nu putem vorbi despre performanţele jucătorilor şi ale echipelor, atunci vindem scandal.
Ce au schimbat în arbitraj
Ce a reuşit să schimbe generaţia ta şi a lui Tudor în arbitraj?
Am cerut să nu mai avem contact cu conducătorii de club. Nu mai există mesele acelea care se făceau înainte de meciuri.
Şi după…?
Probabil şi după, da. Am cerut să ne fie viraţi banii prin bancă. Am cerut să fie mărite baremurile pentru a ne asigura cât de cât condiţii. Şi, de fiecare dată când o persoană din anturajul unui club a încercat să se apropie de noi, am făcut scandal. Şi nu ne-am spălat niciodată rufele în public, precum alţii.
Şi totuşi, aţi fost şi voi contestaţi… Şi sunteţi…
Am fost contestaţi pentru că, din păcate, am şi greşit. Dar e important ca, după atâţia ani, oamenii din fotbal să spună, atunci când am greşit, că nu am făcut-o cu intenţie. Cea mai mare satisfacţie a unui arbitru nu o reprezintă cupele, premiile sau meciurile arbitrate, ci faptul că poate să intre în teren şi are libertatea şi curajul de a lua decizia pe care o crede el corectă. Din păcate, uneori mai şi greşim.
Există arbitru fără greşeală?
Nu există. Noi ne păcălim că arbitrii străini nu greşesc şi vedem că nu este aşa doar când vin şi arbitrează în România.
Îţi mai aminteşti primul meci arbitrat în Liga 1?
Cum să nu? Un meci Steaua – FC Braşov.
Cum a fost?
Am avut noroc.
Emoţii?
Foarte mari. Pentru că nu voiam să îmi fac de ruşine familia, prietenii. Cel mai important pentru mine era să nu greşesc.
Cei mai imporanţi jucători arbitraţi?
Messi, Ibrahimovic, Ronaldinho, Seedorf, naţionala Germaniei când a fost campioana Europei.
Continuarea interviului o gasiti aici.
Sursa: prosport.ro
Comentarii recente