Ovidiu Ioanitoaia a povestit in Gazeta Sporturilor o intamplare amuzanta, petrecuta la sfarsitul anilor ’70, pe cand poetul Adrian Paunescu ii era sef la revista Flacara.
“În 1978 ori în 1979, AP a telefonat la redacție din Breaza, unde echipa de fotbal a Cenaclului Flacăra, dintre titularii căreia Vasile Șeicaru și Victor Socaciu chiar știau cu mingea, urma s-o întîlnească pe cea a organizației UTC Prahova. Ehe, derby important, hotărîtor, pentru care Păunescu m-a rugat să găsesc o brigadă de arbitri care să nu dezamăgească.
Cum rugămințile lui erau mai degrabă ordine, m-am adresat doctorului ploieștean Emil Vlaiculescu (foto). Fost arbitru de elită, acesta se retrăsese de pe gazon de 3-4 ani, dar în calitate de șef al arbitrilor prahoveni, de președinte al comisiei județene de profil, l-a convins pe reputatul Nicolae Cursaru, component al lotului A aflat în activitate, să meargă la Breaza. Cu Cursaru și cu doi tușieri ale căror nume nu mi le reamintesc ne-am întîlnit la Ploiești și am pornit la drum. Eu și Vlaiculescu într-o mașină, arbitrii în a doua.
Cînd ne-a văzut, Păunescu l-a salutat ceremonios pe doctor, i-a poftit pe ceilalți să se îmbrace într-o magherniță și a continuat, șușotind cu Socaciu și cu Șeicaru, să stabilească tactica de joc! Abia a început însă meciul că, după nici 10 minute, AP s-a enervat la o decizie a “centralului” și l-a invitat pe acesta să părăsească terenul! “Nea Cutare, a tunat și-a fulgerat poetul, dumneata habar n-ai de regulament și, fiind din Ploiești, ții pe față cu uteciștii de-acolo! Așa că lasă-ne, tată, du-te de unde-ai venit!”.
Convins că toate oalele s-au și spart în capul meu, am înlemnit, numai că AP s-a apropiat în fugă de noi și, surprinzător, i-a cerut lui Vlaiculescu să arbitreze dînsul. Doctorul a încercat să se scuze că nu mai are condiție fizică și nici echipament, că-l supără un picior, alea, alea, dar n-a scăpat de insistențele lui Păunescu. Care nu admitea, conform obiceiului, nici un refuz. Peste 10 minute, partida s-a reluat cu Vlaiculescu la centru, atît că, după alte 10, AP s-a enervat și pe doctor: “Ce fault, tataie, care fault, de unde fault, ai orbul găinilor?! Ia vezi-ți de bolnavii matale că m-am lămurit! Mulțumesc de oboseală, scuze și la revedere, de-acum arbitrez eu!”.
Nițel jenați, nițel amuzați, ploieștenii au făcut cale întoarsă, iar eu am căzut, firește, cel mai rău. Poetul mi-a reproșat săptămîni la rînd că i-am adus niște arbitri chitiți să-l fure!”
Materialul complet il gasiti aici.
Comentarii recente