Alexandru Tudor va deveni astazi primul arbitru care a atins borna 300 de jocuri in Liga 1.
Cu o zi inaintea partidei dintre Chiajna si Dinamo, Alexandru Tudor a acordat un amplu interviu site-ului Federatiei Romane de Fotbal. Va recomand sa-l cititi pentru ca veti afla multe lucruri interesante despre arbitrul FIFA bucurestean.
“INTERVIU-EVENIMENT LA MECIUL 300 ARBITRAT IN LIGA 1 / DESPRE FILME ISTORICE, DESAILLY ȘI CREDINTA CU ALEXANDRU TUDOR
Arbitrul Alexandru Tudor a fost delegat la partida Concordia Chiajna-Dinamo București, etapa 29 din Liga 1. Meciul de mâine (n.r. azi) este cel cu numărul 300 pe prima scenă pentru “centralul” de 42 de ani.
Născut pe 13 septembrie 1971, Tudor a debutat la nivelul primului eșalon pe 15 mai 1999, partida Universitatea Craiova – Universitatea Cluj și e arbitru FIFA din 2001.
Federația Română de Fotbal salută performanța deosebită, unică în istoria primei ligi!, iar frf.ro vă oferă un amplu interviu cu Alexandru Tudor.
– Felicitări, înainte de toate! Simți borna 300 ca o performanță?
– Performanță statistică poate că e. Mă bucur de ea pentru că am avut-o ca obiectiv. E un lucru care îi poate mobiliza pe mulți din cei ce urmăresc fenomenul. Cred că este important ce faci pentru cei din jur.
– Cea mai mare realizare în arbitraj de până acum?
– Construirea mea ca om cred că e o scară pe care poți crește indiferent de moment. Chiar ieri am simțit asta, când am vorbit cu arbitrul meciului în care a jucat fiul meu. Mi-a arătat ce înseamnă caracterul, încă de la cel mai mic nivel în fotbal.
– De ce te-ai făcut arbitru?
– Arbitru am ajuns din întâmplare, dar nimic nu e întâmplător. Așa că gândesc că aceasta e scara pe care vrea Dumnezeu să mă crească. Nu am mai putut continua fotbalul ca jucător și atunci mi s-a propus să merg la școala de arbitri.
– Cum era viața înainte și cum s-a schimbat ea?
– Viața înainte de arbitraj era superbă. Îmi aduc aminte că plecam la meciuri cântând. Astăzi responsabilitatea e foarte mare, munca multor oameni e influențată de modul meu de a mă pregăti și judeca.
“Mândria e principalul meu defect. Dar am multe, prea multe”
– Îți mai amintești primul meci ca arbitru?
– Primul meci a fost la centru, la Liceul Rosetti. Și țin minte că au fost bunicul și fratele meu acolo. Mi-a plăcut de la început, parcă era ceva natural.
– Dar cel din prima ligă?
– Și de cel din prima Ligă îmi amintesc. A fost Universitatea Craiova – Universitatea Cluj, în Bănie, țin minte bine și cu cine am fost alături și cine juca atunci.
– Aveai modele în arbitraj?
– Da, totdeauna înveți, până la ultimul meci și până la ultima suflare. De la fiecare arbitru sau performer în general înveți dacă vrei, iar eu încerc s-o fac tot timpul. E ca un arsenal pe care îl îmbunătațești veșnic.
– Ce calități crezi că ai?
– Nicio calitate pe care ceilalți arbitrii să n-o aibă. Contează ce fac cu ele, ce ofer celorlalți.
– Dar defecte?
– Defecte? Multe, prea multe. Mândria, în primul rând. Dar ce e îngăduit de Sus e spre a lupta și corecta.
“Cel mai greu meci? Cu gândurile mele și cu fiul meu”
– Cât te antrenezi și cum?
– Antrenamentul, care e de mai multe feluri, fizic, tehnic, practic, vizual, psihologic-mental, spiritual, e aproape tot timpul. Căci ceea ce ești, ceea ce gândești în viață, aceea ești și pe teren. Cum gândești, vorbești, acționezi, așa faci și pe teren, doar că mult mai concentrat.“
Continuarea interviului o gasiti pe site-ul Federatiei Romane de Fotbal: frf.ro.
Vezi si:
Tudor, la jocul 300 in Liga 1. Barbu debuteaza ca aditional / Arbitrii meciurilor de duminica
Comentarii recente