Sapte ani de la trecerea in nefiinta a doctorului Emil Vlaiculescu, parintele arbitrajului prahovean

Postat de Ionut BorcanNici un comentariuAug 05, 2017

Astazi s-au implinit sapte ani de la trecerea in nefiinta a doctorului Emil Vlaiculescu, parintele arbitrajului prahovean si fost vicepresedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor.

Nascut pe 19 octombrie 1923, la Podenii Vechi, Emil Vlaiculescu si-a dedicat viata fotbalului si medicinei. Timp de 30 de ani a fost directorul Spitalului “Schuller” din Ploiesti, iar din 1968 si pana in 1995 a fost presedintele Colegiului Judetean al Arbitrilor Prahova, care ii poarta numele acum, fiind mentorul multor generatii de arbitri. Arbitru de fotbal a fost in perioada 1954-1975, oficiind la peste 1000 de jocuri, de la judet pana in primul esalon, inclusiv la jocuri internationale.

Ca semn de recunoastere a intregii sale activitati, a primit „Diploma de Excelenta”  din partea Comitetului International Olimpic si a Federatiei Internationale de Fotbal Asociatie, sub semnaturile lui Juan Antonio Samaranch si Joseph Blatter.

Personal, ma leaga foarte multe amintiri frumoase de “Domnul Doctor”, un OM in adevaratul sens al cuvantului… M-am bucurat, sambata trecuta, sa vad ca nu a fost uitat de cei pe care i-a crescut de-a lungul timpului. La slujba de pomenire, care a avut loc la Catedrala „Sf. Ioan”, din Ploiesti, am intalnit si o parte dintre fostii sai elevi si colegi: Adrian Moroianu, Gheorghe Biziniche, Valentin Istudor, Paul Rosala, Vasile Aurelian, Cristian Nica, Constantin Dumitrache, Mihai Ion, Marian Puscas, Constantin Nita, Constantin Dobre, Marcel Marin. Dupa slujba, toti au mers la “Cimitirul Bolovani”, pentru a aprinde o lumanare la mormantul sau, iar mai apoi la parastasul organizat de fiul Alexandru Vlaiculescu.

S-au depanat amintiri frumoase despre “Domnul Doctor”, cel de care se leaga cea mai buna perioada pe care a avut-o arbitrajul prahovean. Cred ca s-a bucurat vazandu-ne impreuna…

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

PS: Pentru cei care l-au cunoscut, cat si pentru cei mai tineri care nu au auzit inca de “Domnul Doctor”, mai jos este un material realizat in 2010, pentru site-ul nostru, de prietenul Razvan Fratila, fost arbitru si unul dintre cei mai buni statisticieni. Va invit sa-l cititi, pentru ca nu trebuie sa uitam!

 

Doctorul EMIL VLAICULESCU

Autor: Răzvan Frățilă

Doctorul Emil Vlaiculescu a fost una dintre personalităţile de marcă atât ale fotbalului din judeţul Prahova, cât şi ale celui naţional. Medic si arbitru internaţional. S-a născut la data de 19 octombrie 1923 în comuna Podenii Noi, judeţul Prahova, într-o familie de intelectuali. A fost al patrulea copil al preotului Alexandru Vlaiculescu şi al învăţătoarei Ruxandra Vlaiculescu.

Viaţa şi-a dedicat-o celor două mari pasiuni ale domniei sale – medicina şi fotbalul. Studiile preuniversitare le-a urmat la Ploieşti, după care a studiat şi absolvit cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Cariera de medic a început-o la Bărcăneşti (Prahova), ca medic secundar. Traseul ascendent a fost continuat apoi în ordinea etapelor: medic consultant la Spitalul 1 din Ploieşti, medic specialist radiolog-oncolog la Policlinica şi Spitalul „Schuller” din urbea “aurului negru”. Vreme de peste 30 de ani a deţinut funcţia de director ale celor din urmă instituţii. Nu numai ca director al Spitalului “Schuller”, ci mai cu seamă în calitate de şef al secţiei de oncologie a acestuia, ca un veritabil profesionist al medicinei, le-a alinat durerea unor semeni ai săi aflaţi la mare necaz.

Marea pasiune extraprofesională a doctorului Vlaiculescu a fost fotbalul, “virus” pe care l-a contactat încă din copilărie. Prima legitimare, ca jucător de fotbal a fost în anul 1939, la clubul Prahova Ploieşti, în divizia B, pentru care a evoluat în peste 100 de partide, până în anul 1944, pe postul de extremă dreapta. În intervalul 1944-1946 a îmbrăcat tricoul clubului Universitatea Bucureşti, pe acelasi post. După absolvirea facultăţii s-a reîntors la Prahova Ploieşti cu care a evoluat în Divizia A pe parcursul ediţiei de campionat 1946/47. După retrogradarea din divizia A, s-a transferat la C.F.R. Ploieşti în divizia B, pentru care a evoluat în anul competiţional 1947/48. A mai evoluat însă şi la Petrolistul Boldeşti, Sănătatea şi Dorobanţul Ploieşti.

A fost un polisportiv, şi nu unul oarecare, ci de performanţă, la nivel naţional. Ca jucător divizionar A, a mai practicat handbalul în 11 la Rafinăria Teleajen Ploieşti. La nivelul campionatelor republicane a mai practicat baschetul şi voleiul, iar pe plan local hocheiul pe gheaţă şi motociclismul viteză pe circuit.

În anul 1954 a devenit arbitru de fotbal, activitate pe care a desfăşurat-o cu multă pasiune şi dragoste timp de 31 de ani. La momentul retragerii din activitatea competiţională, în anul 1975, adunase peste 1.000 de partide conduse. Dintre acestea, aproape jumătate erau oficiate în campionatele republicane A, B şi C, Cupa României, precum şi partide internaţionale (intercluburi şi interţări). Prima întâlnire interţări a fost Polonia-Bulgaria, la Varşovia, contând pentru preliminariile Campionatului Mondial din Mexic – 1970.

După încheierea activităţii de arbitru a slujit în continuare fotbalul cu devotament şi dăruire în calitate de observator în Divizia A timp de 24 de ani fără încetare. De-a lungul acestei îndelungate perioade, doctorul Emil Vlaiculescu a colaborat cu majoritatea numelor reprezentative ale arbitrajului românesc: George N. Gherghe, Francisc Colossi, Nicolae Rainea, Romeo Stâncan, Ioan Igna, Mircea Neşu, Mircea Salomir, Ion Crăciunescu, Adrian Porumboiu, Gheorghe Constantin, etc. A reprezentat România la mai multe consfătuiri internaţionale desfăşurate la Budapesta, Sofia, Varşovia ori Bursa. A trăit cu pasiune bucuriile unor mari reuşite profesionale şi a unor recompense, cea mai importantă fiind “Diploma de Excelenţă” primită din partea Comitetului Internaţional Olimpic, precum şi a Federaţiei Internaţionale de Fotbal Asociaţie, sub semnăturile celebrilor Juan Antonio Samaranch şi respectiv, Joseph Blatter.

Din anul 1968, timp de 27 ani fără întrerupere a ocupat funcţia de preşedinte al Colegiului Judeţean al Arbitrilor Prahova. În tot acest răstimp în care a fost mentorul a zeci de generaţii de cavaleri ai fluierului, Emil Vlaiculescu a “scos” sute de arbitri prahoveni. A fost respectat, ba chiar şi iubit, de mai toţi arbitrii, foşti sau în activitate. Deoarece a fost un pedagog desăvârşit, „Domnul Doctor”, aşa cum îl numeau cu evlavie parcă discipolii care i-au trecut prin mână, şi-a căpătat şi renumele de “părinte al arbitrajului prahovean”. Pe foarte mulţi i-a ghidat în carieră, fiindu-le profesor de renume şi exemplu demn de urmat. Satisfacţiile acestei munci neobosite i-au fost completate şi de reuşitele mai multor cavaleri ai fluierului. Unii dintre discipolii săi au ajuns să îi calce pe urme şi în activitatea pe plan internaţional, oficiind la jocuri desfăşurate în afara graniţelor ţării. Reamintesc doar câțiva dintre cei care au ajuns cel puțin în prima ligă: Ilie Coţ, Mihai Moraru, Florin Popescu, Adrian Tudor Moroianu, Cristian Nica, Valeriu Banu, Alexandru Nicolae, Tiberiu Baroian, Gheorghe Biziniche, Constantin Safta si, nu in ultimul rand, Maria Pătraşcu – prima femeie arbitru cu ecuson FIFA din România. Au mai fost și alții așa cum au fost foarte mulți si la ligile inferioare, care au trecut prin „mâna” Domnului Doctor. Practic toti cavalerii fluierului, care au absolvit școala în județul „aurului negru” în perioada 1968-2010, au avut ceva de învățat de la cel ce a fost „părintele arbitrajului prahovean”.

Între anii 1981-1994 a fost instructor şi membru totodată al Biroului Comisiei Centrale a Arbitrilor. Pentru o perioadă de timp a deţinut si funcţia de vicepreşedinte al forului naţional al arbitrilor de fotbal. Dacă pentru Comisia Centrală de Arbitri somitatea era George N. Gherghe, omologul acestuia pentru Colegiul Judeţean al Arbitrilor Prahova a fost doctorul Emil Vlaiculescu. Era preferatul reputatului teoretician din fruntea arbitrajului românesc.

Rămas fidel jurământului lui Hipocrate, a continuat să profeseze şi după ieşirea la pensie. Cum nu putea să rămână departe de cealaltă mare pasiune a vieţii sale, le-a îmbinat în mod armonios. A fost pe rând medicul echipelor de fotbal Astra Ploieşti şi mai apoi, Chimia Brazi.

Din anul 1995, prezenţă activă în mod constant şi foarte valoroasă, “părintele arbitrajului prahovean” a fost preşedintele de onoare al Colegiului Judeţean de Arbitri. După trecerea sa în nefiinţă pe 5 august 2010, în semn firesc de recunoştinţă şi preţuire pentru aportul adus la dezvoltarea arbitrajului prahovean Colegiului Judeţean de Arbitri Prahova îi poartă numele.

Din punct de vedere statistic, “cartea de vizită” a arbitrului Emil Vlaiculescu la nivelul diviziei A, poate fi rezumată astfel (este vorba doar de jocuri oficiate la centru):

Prima partidă arbitrată în divizia A – 22.09.1968: Dinamo Bucureşti – Politehnica Iaşi 4-1 (1-1)

Ultima partidă condusă în divizia A – 21.10.1973: Sportul Studenţesc Bucureşti – C.F.R. Cluj 2-0 (1-0)

Total partide arbitrate în divizia A: 37

Total sezoane arbitrate în divizia A: 6

Total goluri marcate: 99 (71 gazdele – 28 oaspeţii)

Pe ediţii de campionat:

1968/69 – 8 partide, 26 goluri (21 – 5), 7 victorii (gazdele), 1 egal, 0 înfrângeri

1969/70 – 8 partide, 19 goluri (13 – 6), 4 victorii, 1 egal, 3 înfrângeri

1970/71 – 8 partide, 21 goluri (12 – 9), 3 victorii, 3 egale, 2 înfrângeri

1971/72 – 4 partide, 16 goluri (11 – 5), 3 victorii, 0 egal, 1 înfrângeri

1972/73 – 5 partide, 8 goluri ( 7 – 1), 4 victorii, 1 egal, 0 înfrângeri

1973/74 – 4 partide, 9 goluri ( 7 – 2), 3 victorii, 1 egal, 0 înfrângeri

37 partide, 99 goluri (71 – 28), 24 victorii (gazdele), 7 egaluri, 6 înfrângeri

 

© 2010 - 2013 www.ScoalaDeArbitri.ro Toate drepturile rezervate | Orice reproducere parţială sau integrală a conţinutului acestui site, fără acordul în scris al autorului se pedepseşte conform legilor în vigoare. 

~ SITE-URI UTILE ~

Photo of Milford Sound in New Zealand!Photo of Milford Sound in New Zealand!Photo of Milford Sound in New Zealand!Photo of Milford Sound in New Zealand!