Finalul lui 2016 a adus retragerea din activitate, pe motiv de varsta, a unuia dintre cei mai mari arbitri ai Romaniei – Cristian Balaj.
Nascut pe 17 august 1971, la Baia Mare, devine arbitru in 1994, dupa ce renunta la cariera de fotbalist. Sase ani mai tarziu debuteaza in prima liga, la jocul Steaua – FC Brașov 1-0. De atunci a mai condus inca 340 de partide la acest nivel, clasandu-se pe locul 2 intr-un top al arbitrilor cu cele mai multe jocuri in primul esalon. Detine recordul de finale ale Cupei Romaniei, patru. De asemenea, este pe primul loc la numarul derbiurilor Steaua – Dinamo, noua, alaturi de Aurel Bentu.
Pe plan international a condus jocuri din preliminariile Cupei Mondiale, Campionatului European si din grupele Ligii Campionilor si Ligii Europa. A purtat ecusonul FIFA din 2003 si pana la retragere.
Din 2010 este presedinte al Asociatiei Judetene de Fotbal Maramures.
In semn de respect pentru intreaga cariera a lui Cristian Balaj, una impresionanta, ScoalaDeArbitri a decis ca primul material pe care il puteti citi pe site-ul nostru in 2017 sa fie interviul pe care baimareanul a avut amabilitatea de a ni-l acorda. Va dorim lectura placuta!
Cum a fost anul 2016 pentru dvs.?
A fost cel mai greu an din cariera mea. Am pierdut mult prea multe…
Care a fost cel mai dificil meci pentru dvs. în 2016?
Indiscutabil ultimul, cel dintre Gaz Metan Mediaș și Astra Giurgiu.
Care este cel mai fair play fotbalist şi cel mai fair play antrenor din Liga I?
Marea lor majoritate sunt fair play.
Ce îşi doreşte Cristi Balaj de la 2017?
Îmi doresc în primul rând să mă liniștesc după oboseala acumulată de-a lungul anilor. După care vreau să încep să identific adevăratele probleme ale fotbalului românesc pentru a găsi cele mai bune soluții.
O amintire deosebită din acest an?
Cu certitudine o amintire cu totul deosebită este momentul emoționant de la Mediaș când, după ultimul fluier, am fost îmbrățișat de fetele mele care au fost pentru prima dată pe stadion la un meci arbitrat de mine.
Cea mai mare satisfacţie?
Aprecierile primite după o carieră atât de îndelungată.
Cea mai mare realizare din arbitraj?
Relațiile de respect pe care le-am consolidat de-a lungul carierei.
Ce trăiri are un arbitru când trebuie să ia decizii nepopulare?
În astfel de momente ai dori pur și simplu să fii în cu totul și cu totul alt loc…
Cel mai important meci condus?
Cu siguranță cele mai importante meciuri conduse de mine sunt cele din UEFA Champions League.
Puteţi să ne povestiţi o întâmplare amuzantă de la jocurile oficiate de-a lungul timpului?
Am fluierat începutul reprizei a doua fără să observ că jucătorii nu aveau minge la centrul terenului, locul fiind mascat de unul dintre atacanții care urma să execute lovitura de începere.
De ce aţi îndruma tinerii spre arbitraj şi ce sfaturi le–aţi da celor aflaţi la început de drum?
Am spus tuturor părinților care își îndrumă copiii spre arbitraj că este dificil ca toți să devină Collina, Rainea, Igna, Crăciunescu sau Porumboiu. Dar pot garanta că arbitrajul va face din practicanții lui oameni în adevăratul sens al cuvântului. Tinerii care aleg această carieră vor fi sănătoși, atleți, civilizați. În plus, vor fi mereu pregătiți să ia decizii corecte – un reflex important și util pe care îl însușești în această meserie.
Vă vedeţi la conducerea FRF? Dar a CCA?
Da. Chiar dacă sunt persoane mai abilitate să ocupe aceste funcții.
Care este diferenţa de mentalitate dintre România şi Europa de Vest?
Subiectul acesta ar trebui dezvoltat foarte pe îndelete. Ce-i păcat este că există diferențe la toate capitolele de activitate.
Ce planuri aveţi pe viitor?
Planurile mele depind momentan de prea mulți factori. Vă voi răspunde mai concret la această întrebare în 2018.
Trasmiteți, vă rog, un mesaj iubitorilor de fotbal din România.
Cel mai bun mesaj pe care îl pot transmite acum iubitorilor de fotbal din România este cel postat pe pagina mea oficială de facebook în ziua ultimului meu meci: vreau să îi rog să se lupte pentru ceea ce iubesc, pentru echipa favorită, pentru legenda al cărei poster îl au lipit în cameră. Să se lupte pentru fotbal și să îl respecte.
Mai jos puteti citi mesajul postat de Cristian Balaj, pe pagina sa oficiala de facebook, in ziua ultimului sau joc.
Cristian Balaj
Mă uit la această foaie de ceva timp şi nu ştiu cum să încep. Era mai uşor cu foile de joc! Mă uit şi nu îmi vine să cred că azi e ziua. ZIUA în care voi purta pentru ultima oară ecusonul de arbitru. Sună greşit ecuson, este parte din mine deja. Cum să te desparţi de o parte din tine?! Îmi iau fluierul şi intru: ultimele 90 de minute cu prietenul meu de mână. Îl am din anul 2008. A fost mereu acolo, la succese și eșecuri, la bine şi mai puţin bine. La Steaua-Dinamo, în Champions League, în toată lumea.
Am o listă atât de mare mulțumiri, că aş umple două stadioane din ţară. Dar în primul 11 vreau să îmi exprim recunoștința față de familie: în special față de mama și tata, tătucu și mami Nuți, Ela, fetele mele – Aida și Alisa. Nu pot să uit de prietenii mei dragi pentru care omul Balaj a însemnat mereu mai mult decât arbitrul Balaj. Au fost, sunt și vor rămâne mereu lângă mine, chiar şi când nocturna se stinge şi spectatorii pleacă acasă.
Vreau să le mulțumesc tuturor colaboratorilor de la CCA, FRF și LPF, tuturor oamenilor din fotbal de la care am avut ce învăța. Colegilor arbitri, alături de care am petrecut clipe de neuitat. Îmi pun mari speranțe că vor prețui ceea ce am construit împreună. Preşedinţilor de club cu care am păstrat o relație de respect reciproc. Fiecărui jucător care a transpirat pe terenul de fotbal alături de mine. Vreau să le mulțumesc tuturor jurnaliștilor și mărturisesc că am simțit că m-au răsfățat mai mult decât meritam.
Şi mai ales vreau să îţi mulţumesc ție, dragă suporter de România! Relaţia noastră nu a fost una de iubire, dar unde în lumea asta există cineva care îl place pe arbitru?! Dar a fost una de fair play şi pentru asta îţi mulţumesc. Am remarcat că stadioanele sunt din ce în ce mai goale și îmi pare sincer rău că te las și eu singur, dragă suporter! Dar nu îţi pierde speranţa. Şi mai ales iubirea pentru fotbal.
Povestea mea cu fotbalul nu se încheie azi. Aşa cum un suporter nu se leapădă de iubirea pentru echipa lui când se termină meciul şi se reîntoarce acasă. Azi doar voi pleca de la stadion, nu şi din fotbal. Și știu că împreună putem să creştem fotbalul din România. Așa că vreau să te rog, dragă suporter, să faci ceva pentru mine: să te baţi! Da, să te baţi. Ştiu că e anormal ca un arbitru să ceară BĂTAIE, dar eu asta te rog: să te lupți pentru ce iubeşti, pentru echipa ta, pentru legenda lipită pe uşa de la cameră, pentru fotbalul la care ții atât de mult. Luptă-te, respectă şi iubeşte. Şi restul se rezolvă!
Mă uit la foaia asta şi nu mi se mai pare aşa înfricoşător meciul de diseară. Nu e ultima mea seară. E prima! Prima în care vin lângă tine, în peluza mare a fotbalului, să cântăm împreună.
Al tău pe viaţă,
Cristi Balaj
Surse foto: capura Dolce Sport (poza 1); facebook (pozele 2 si 3)
Comentarii recente