Am mai crescut un pic… Ieri, ScoalaDeArbitri a implinit 5 ani! Nici nu stiu cand au trecut… Plecat fiind la cursul observatorilor din ligile 2 si 3, nu am avut timpul necesar pentru a scrie cateva randuri. O fac insa acum. Mi-e prea drag acest site si am muncit mult prea mult la el ca sa las sa treaca neobservat un astfel de moment.
Pe 1 martie 2010 porneam la drum cu un proiect inedit pentru tara noastra. Destinat arbitrilor, dar si celor din afara fenomenului – oameni din fotbal sau simpli suporteri. Scopul meu era acela “de a populariza arbitrajul in randul tinerilor, de a arata si o alta fata a acestei activitati atat de hulita in Romania ultimilor ani”. Am vrut sa fac si eu ceva pentru dezvoltarea arbitrajului din Prahova, la inceput, iar mai apoi din Romania. Cat am reusit, ramane de vazut. Sau de apreciat de voi, cei care vizitati acest site si care m-ati facut sa merg mai departe, in momentele in care vroiam sa renunt. Au fost 5 ani de munca voluntara si multe nopti nedormite, dar nu regret niciun minut pierdut. Satisfactiile morale au fost si sunt de nepretuit.
Pentru amatorii de statistici, o sa amintesc si cateva date interesante. In cei cinci ani de existenta au fost peste 3000 de materiale postate, la care am primit aproximativ 4300 de comentarii. Ne-au trecut pragul vreo 400.000 de vizitatori din intreaga lume, cu aproximativ 800.000 vizualizari! Nu stiu ce inseamna pentru altii aceste cifre, insa pentru mine inseamna enorm. Mai ales daca ne gandim ca Romania are totusi un numar redus de arbitri.
Vreau sa va multumesc tuturor celor care ati fost si sunteti alaturi de ScoalaDeArbitri! De asemenea, le multumesc si celor care m-au ajutat pe parcursul acestui proiect, de la Diana Paduraru si pana la cei mai noi componenti ai echipei: Bogdan Ciocoiu si Cosmin Vaida.
Inchei cu un mesaj pentru cei care etapa de etapa injura arbitrii, privindu-i ca pe niste dusmani ai fotbalului. Este un mesaj pe care il gasiti si pe site-ul CCA, la rubrica de interviuri pe care o realizam prin 2012: Si ei fac parte din joc… chiar daca nu sunt actorii principali. Mai mereu injurati, foarte rar aplaudati, arbitrii sunt tot oameni, cu trairi si sentimente…
Mai jos puteti citi prima postare din istoria ScoliiDeArbitri, pentru a vedea cu ce ganduri porneam la drum, pe 1 martie 2010…
De ce un blog despre scoala de arbitri?
Din mai multe motive, dar, in primul rand din dragoste pentru fotbal, in general, si pentru arbitraj, in special. M-am gandit mult inainte de a porni pe acest drum si asta pentru ca au fost destui cei care mi-au zis ca n-am ce face, ca ma leg la cap fara sa ma doara. Stiu ca-mi asum anumite riscuri, fiind, printre altele, si arbitru activ, dar sunt obisnuit. Pana la urma chiar viata in sine este un risc… mai ales in Romania.
Ideea acestui blog mi-a venit inca de anul trecut, iar prin toamna am facut primul pas, acela de a-l crea. Numai ca timpul, care e dusmanul numarul 1 al meu, nu mi-a permis sa incep postarile. Nici acum nu stau foarte bine cu orele libere, dar am zis ca trebuie sa incep odata!
Scopul acestui blog este de a populariza arbitrajul in randul tinerilor, de a arata si o alta fata a acestei activitati atat de hulita in Romania ultimilor ani. Unii vor rade, cu siguranta, mai ales ca atunci cand spui ca esti arbitru, in Romania, prima intrebare este “cat castigi?” … si nu neaparat din barem! Ca asa-i la noi, suspiciunea a devenit o caracteristica nationala. Nu intereseaza pe nimeni faptul ca cei pusi sa judece sunt si ei oameni si pot gresi. In Romania, pentru arbitri nu functioneaza prezumtia de nevinovatie. Nu, ei sunt vinovati inca din momentul in care au decis sa devina arbitri! Sunt constient ca nu voi schimba eu lumea cu blogul meu, si nici nu mi-am propus asta, dar m-as bucura daca macar cativa dintre cei ce vor urmari postarile mele se vor gandi de cateva ori inainte de a mai injura un arbitru.
“Scoala De Arbitri” se adreseaza, in special, prahovenilor si asta pentru ca voi vorbi mai mult despre arbitrii din judetul “aurului negru”, dar, in acelasi timp, poate veni si in ajutorul copiilor din alte judete care si-ar dori sa inceapa acesta activitate si nu stiu cui sa se adreseze. De asemenea, sper ca acest blog va fi util tuturor celor care vor sa faca ceva pentru dezvoltarea arbitrajului romanesc, celor care vor sa dea inapoi o parte din ceea ce le-a oferit, de-a lungul timpului, aceasta frumoasa si ingrata activitate. Consider ca este de datoria noastra, a celor implicati in acest fenomen, sa ne luptam pentru schimbarea imaginii arbitrului roman. Sunt deschis oricarei colaborari cu cei implicati in organizarea scolilor de arbitri, in formarea si perfectionarea tinerilor cavaleri ai fluierului.Totodata, astept de la arbitri idei noi, idei care pot duce la imbunatatirea activitatii, tinand cont si de conditiile de la nivel de judet. De asemenea, voi fi deschis tuturor comentariilor, chiar si critice, celor care au ceva de spus intr-un limbaj civilizat, fara cuvinte “jignitoare, injurioase sau grosolane”, ca sa folosesc termeni de regulament. Asta-i regula jocului, pe care imi permit sa o impun, pentru ca blogul acesta este “terenul meu de joc”, iar, aici, ”legile” sunt facute de mine! (ScoalaDeArbitri, 1 martie 2010)
Comentarii recente